Meciul de la Arad de sâmbătă, între UTA și Rapid București a stârnit cele mai palpitante discuții. Fie că acestea au avut loc la telefon, pe rețelele de socializare, pe ștranduri, în parcuri sau pe posturile de televiziune.
Subiectul , arhicunoscut deja, fiind decizia ciudată, întâlnită în partida de fotbal amintită mai înainte, luată de arbitrul central împreună cu oficialii din stadion și, mai ales , luată de brigada oficială din camera VAR.
O decizie ce a făcut ca jurnaliștii sau microbiștii să uite să mai laude sau să critice evoluțiile jucătorilor, deși UTA și-a descoperit un nou portar, excelent în acest meci, Robert Popa, să laude și să redescopere acel triunghi puternic al apărării format din Popa, Conte și indiscutabilul Benga, să treacă cu vederea stabilitatea, dârzenia și pestetotprezența tânărului dar maturului Cristian Mihai, surprizele plăcute oferite de tânărul Cristea și așa mai departe.
Toate aceste impresii au fost șterse de penibila decizie sau , mai bine zis, penibilele decizii din ultimul minut al meciului, când Omondi a reușit să înscrie golul de 2-1 pentru UTA
Arbitrul central acordă fără nicio reținere gol valabil, părere întărită și de lipsa oricărui protest din partea apărătorilor bucureșteni. Nici măcar apărătorul presupus ca fiind faultat nu a schițat nici un gest de protest.
Stadionul a izbucnit în urale, euforia fiind de nedescris, Omondi are timp să-și manifeste bucuria scoțându-și tricoul , pentru care a fost pedepsit cu un cartonaș galben, iar Colțescu dă drumul la joc.
Spectatorii de la tribuna I sunt primii care observă gesturile necontrolate, disperate, haotice, ale arbitrului de rezervă, Horia Mladinovici, făcute spre centralul Colțescu. Văzând că acesta nu reacționează, intră în teren ( după ce meciul a fost reluat) și-l atenționează cu urlete ciudat de dubioase să vină la monitorul de pe marginea terenului, pentru că așa i s-a transmis în casca lui de către colegii din Camera VAR.
Debusolat, Colțescu face semne că el nu a auzit nici o chemare la monitor, de fapt, că nu a auzit nimic din cele transmise de colegii lui din Camera VAR și oprește jocul.
Vine la monitor , stă în fața lui , dubios de puțin având în vedere că trebuia revăzută o fază extrem de importantă și ia o hotărâre foarte rapidă de FAULT.
Deci, după ce în timpul regulamentar, Colțescu judecă ( și judecă bine, fapt confirmat și de jucătorii UTA-ei cât și de lipsa de proteste ale rapidiștilor) , centralul în urma ” șoaptelor”, misterioaselor șoapte în cască ( cască ce s-a autoreparat între timp), decide așa cum am scris , dubios de repede , FAULT.
Oare care au fost indicațiile primite sau , mai bine zis, impuse, din Misterioasa Cameră VAR?
Un meci în care VAR-ul bate Regulamentul , un meci în care centralul Colțescu a dat dovadă de totală lipsă de personalitate, un meci în care acest Colțescu a fost bulversat de teama cuvintelor primite din Camera VAR ( posibil, amenințări, posibil, la fel de bine, promisiuni).
Pe Colțescu nu-l poți face hoț. Dacă era hoț, nu acorda din prima golul al doilea al UTA-ei. Îl poți însă face un om penibil de nehotărât, un om ce nu are ce să mai caute în brigăzile de arbitri.
Iar conducerea Comitetului Central a Arbitrilor din România, condusă de un străin , o conducere a circarilor în lumea fotbalistică ar trebui să-și revizuiască comportamentul
Se impune realizarea unui sistem acustic în care indicațiile primite din Camera VAR de către oficialii de pe teren precum și discuțiile dintre jucători si conducătorii de joc să fie auzite și de oamenii din tribune.
În rugby există această procedură de mult timp.
Ioan Hamza