O adevărată harababură . Mai ales că meciul de la Năvodari a venit după o pauză de campionat, împănată doar cu o partidă împotriva unei echipe de liga a treia.
Poate nu ne necăjeam atât de mult dacă am fi pierdut în fața unei echipe care să demonstreze că ocupa locul I, pe bune, în Superliga României. Însă Farul ”Regelui” nu s-a ridicat cu nimic deosebit peste UTA noastră. Doar dulceața sufletească, specifică moldovenilor, a lui Postolachi și vechiul obicei al lui Iacob de a servi atacanții adverși cu ” ia de-aici că e gratis”, au făcut ca noi ce priveam meciul la televizor să zdrențuim fotoliile, pernele sau să trimitem, în gând sau chiar cu voce tare, cuvinte grele la adresa întregii grupări FC UTA.
E frustrant pentru arădenii care au în spate o istorie atât de bogată a fotbalului. E frustrant să auzi doar comentarii ironice la posturile de televiziune bucureștene. E frustrant să fii conștient că Aradul este doar o locație de cantonament pentru un colectiv de jucători total străini nu numai de orașul nostru, ci și de România. Niște jucători total lipsiți de valoare, total lipsiți de dorința de a se pregăti, total inconștienți de rușinea pe care o transmit celor care răgușesc în tribune susținându-i. Antrenori care se perindă sezon de sezon pe la echipă, antrenori care nu sunt în stare să formeze un colectiv competitiv, care nu sunt în stare să-i motiveze, care folosesc aceleași scuze în declarațiile lor. Cu toții au contracte solide. Cu greu te poți scăpa de ei. Doar cu pierderi , despăgubiri mari. Credeți că înfrângerea de la Năvodari i-a dat gata cu tristețea pe roș-albii din teren sau de pe banca de rezerve? Sigur nuuuu….Poate că mâhnirea de moment a lui Postolachi a fost chiar de moment, după ce penalty-ul executat de el s-a pierdut în briza mării, dar în rest… Doar noi, ce-i de-acasă- și bineînțeles cei câțiva arădeni cu inimă mare din colțul de tribună , prezenți la meci, doar noi simțim greutatea acestei înfrângeri, înfrîngere care privită în perspectiva meciurilor viitoare , va dilua constant speranța că vremurile ”Bătrânei Doamne” vor reveni în Arad.
Ioan Hamza