Am avut ocazia să ascult nenumărați predicatori, care, de la înălțimea virtuții lor, îl trimiteau pe nefericitul dregător în fundul iadului. Îmi veți ierta ignoranța dacă nu-mi aduc aminte ca vreunul dintre acești titani ai desăvârșirii, acești bruți, atenție, nu e pluralul de la brută, ci de la Marcu Iuniu Brut (ardelenește), Marcus Iunius Brutus în latină, adevărați zelatori atunci când e vorba să scoți la mezat averea altcuiva, pentru a-l bălăcări pe infelicele june întru curată conștiință să fi vândut înainte de predicile lor sentențioase averea lor și să o fi dat săracilor.
Lăsând ipocrizia la o parte, să încercăm să găsim împreună răspunsul la câteva întrebări. In primis: ce aș face dacă Mântuitorul mi-ar cere hic et nunc să vând tot ceea ce am și să împart săracilor? A: aș crede că glumește. B: sărind în sus de bucurie, aș vinde tot ce am subvenind nevoilor celor amărâți, devenind în ocurență și eu unul dintre ei. C: m-aș face că nu aud. D: aș proceda cam ca și tânărul bogat, etc, etc… In secundis: presupunând că aș da curs îndemnului Mântuitorului, ar trebui să vând probabil bunurile mele pe rând, săracii nefiind cu toții la un loc și în aceeași zi. Aș începe cu: A: televizorul meu 4K cu diagonala de un metru jumate cumpărat de Black Friday la care îmi urmăresc serialele pe Netflix. B: telefonul meu super modern cu care îmi fac selfie-uri de înaltă rezoluție ca să îmi dea lumea like pe facebook. C: mașina mea care are încălzire în scaunele care fac masaj și senzor de parcare. D: aș aștepta cu îndelungă răbdare ziua în care aș putea obține cel mai bun preț. Lăsând gluma la o parte, vă dați seama că nu e chiar atât de ușor să urmezi fără crâcnire îndemnurile Mântuitorului. Cel ce aruncă primul piatra să ia seama bine de tot la ceea ce face și ceea ce zice, s-ar putea să își aprindă paie în cap. Dar atunci cum rămâne cu îndemnul lui Hristos? Tânărul s-a comportat cum ar fi făcut nouzeci și nouă la sută dintre cei care erau de față, cu excepția apostolilor care, dacă nu au vândut totul, au lăsat tot ceea ce aveau pentru a-l urma pe Domnul. Dregătorul de astăzi nu a făcut decât să urmeze imboldurile unei firi care prin structura ei este mai înclinată la agonisire și acumulare decât la împrăștiere și risipă. Și, ținând cont că atunci când Mântuitorul îi vorbea harul nu venise încă, se comporta ca un om crescut sub lege, care nu avea nici puterea nici motivația de a ieși de sub litera legii și din cadrul ei meschin. Doar că, noi care nu trăim sub lege, ci măcar din punct de vedere teoretic viețuim în har, singurul aliat pe care îl putem avea atunci când e vorba de îndemnul Mântuitorului…
Preot Sorin Seviciu
