Lucia Bibarț:
În 23 Aprilie, îi sărbătorim pe bibliotecari, cărțile și dreptul de autor.
Cartea, inovarea și tipărirea ei, îndrăzneala de-a așeza ideile și sentimentele omenirii între coperte, a constituit una dintre crucialele descoperiri ale lui Hommo Sapiens.
Cartea poate fi definită ca primă ”conservă” conținând informațiile omenirii.
În momentul ”conservării” sentimentelor și a cunoștințelor, umanitatea a pornit să-și salveze existența, istoria devenirii sale, a construit cel mai trainic institut cu file al memoriei, s-a salvat pe sine de la moarte.
Cum? pur și simplu formându-și zestre spirituală, științifică, filosofică, tehnică, pentru eternitate.
”Tipărirea” ideilor pe pereții peșterii, pe piele de animal, pe papyrus și apoi pe hârtie, a însemnat construirea ”lăzii de zestre” a omenirii și folosirea ei pentru a momi ”mireasa” din generația următoare, într-o viitoare ”căsnicie”, având ca scop sporirea avuției ”familiei”.
Zestrea, transmisă în timp, avea să devină tot mai bogată, complexă, tot mai puternică, pe măsura inteligenței indivizilor reprezentativi ai speciei umane.
Cartea este avutul cel mai de preț, moștenirea cea mai importantă a umanității. Cartea de colorat, cartea de citire, cartea de aritmetică, cartea de gramatică, cartea de poezie, albumul de artă, cartea de muzică, cartea de filosofie, cartea de istorie…
Cartea conjugă efortul intelectual cu cel fizic, meseria cu pasiunea, darul cu genialitatea.
Drumul cărții, al desăvârșirii ei, este pe cât de greu pe atât de frumos. De la sclipirea dumnezeiască, inspirațoare, la idee, prelucrarea ideii în cuvinte, după legile lingvisticii și ale logicii, atât de meșteșugit, încât ea să fie înțeleasă, dar să și producă emoție celui ce o citește.
Desăvârșirea cărții presupune meșteșugirea temeinică a unui obiect de studiu și transformarea lui într-unul estetic.
În facerea unei cărți, inspirația se întâlnește cu materia și ca-n îndrăgostire, rezultatul este uimitor: nașterea operei de artă.
”Câtă muncă este așezată în nașterea unei cărți! Cât efort! Câtă migală să desăvârșești o Carte Frumoasă. După ce corpul de carte e gata, câte zeci și zeci de gesturi se mai fac, cum se adaugă forzațul, cum se pune banda cu margine aurită, cum se așază semnul de carte, cum coperta cartonată este împobită cu supracopertă, cum și din nou cum…Cât e meserie aici și cât e iubire și pasiune pentru lucrul temeinic făcut?”- se întreabă poetul contemporan Nicolae Tzone.
Bibliotecarii sunt administratorii, gardienii și ghizii cărților, ei au ca obiect al profesiei lor rodul ”celei mai frumoase îndeletniciri omenești”. (Camelia Iuliana Radu- scriitor).
De aceea, azi, de ziua lor, dorim bibliotecarilor pricepere și răbdare în ”administrarea” bucuriei estetice pe care o stârnesc cărțile.
La mulți ani Cărții!
La mulți ani, dragi colegi bibliotecari!