Și îi va fi greu Bătrânei Doamne să-și plătească facturile . Datoria s-a mărit semnificativ după acest ultim eșec și totodată primul din anul acesta.
Inexplicabil.
Gaz Metan Mediaș prezenta până ieri toate premisele unei echipe învinsă dinainte. Descompletare a lotului, haos în organizarea clubului, situația în clasament, tot ce ne făcea pe noi, arădenii, să pronosticăm niște rezultate cu zero în dreptul medieșenilor și de la 2 goluri în sus pentru ”alb-roșia ” noastră. Această impresie s-a amplificat și pe perioada primei reprize, când acțiunile inițiate de Roger ( un jucător care a demonstrat că CFR Cluj nu se înșeală când alege) creau multe ocazii la poarta excelentului Vîlceanu.
Oportunități ce puteau schimba tabela de marcaj de vreo 4-5 ori. ” Puteau” doar, dar , din păcate nu au făcut-o.
Pe gerul de aseară, repriza a doua ne-a înghețat nu numai trupul ci și sufletele. Nouă spectatorilor.
Jucătorii au fost în situația unor pești aflați sub calota de gheață a iazului unde-și duc viața. Singura salvarea de supraviețuire venind de la peluza Galeriei ( și trebuie să scriu cu litere mari ”Galerie”). Membrii acesteia reușind din când în când să topească porțiuni din gheața ce-i acoperea pe elevii lui Balint. Oxigenul trimis nu a fost îndestulător.
În tribune, persoane de peste 60 de ani( printre care și eu, domunul Tusz Francisc , domnul Zeno Moldovan ) sau persoane sosite din Oravița, Oradea, Hunedoara, Deva….doar să-și vadă idolii la prima victorie după perioade lungi de campionat.
Nu au venit pentru a vea ce critica. O puteau face și stând acasă în fața televizorului. Au venit pentru că UTA este în sufletul lor, chiar dacă gerul le-a înțepenit picioarele la finalul partidei sau rezultatul , vorbele din gură.
Finalul meciului , când jucătorii și-au târât picioarele spre peluza Galeriei a fost fantastic.
Mama Galerie i-a iertat, cum orice mamă își iartă copilul, indiferent de dezamăgirea pe care i-o face. La izbucnirea versurilor ” De la Dunăre la Sena ” lacrimile bătrânilor ( utiști de când e lumea) s-au transformat în mici țurțuri de gheață .
A fost semnul Mamei Galerie, că și-a iertat copii, dar….ridurile i s-au accentuat pe obajii ei bătrâni.
Ioan Hamza