Sunt două calități întâlnite la cei participanți la toate întrecerile sportive. De multe ori auzim expresia ”Degeaba Dorință dacă…nema Putință”, Nema…fiind un cuvânt tradus din sârbă prin ” Nu este”.
Ieri, pe stadionul ”Francisc Neuman” jucătorii lui Ionuț Badea au intrat pe teren încărcați, până la limita obloanelor, cu Dorință. Nici n-aveau altă variantă. Fiecare component al roș-albilor trebuia să demonstreze inegalabilor suporteri arădeni că erau extrem de dornici să câștige acest meci, devenit crucial pentru menținerea liniștei sufletești în ceea ce privește viitorul echipei în viitorul sezon.
De fapt a fost un meci între Dorința lor și Putința lor, iar ” Dorința” plecată din start cu un avantaj considerabil , și-a dat seama pe parcursul partidei că fără ” Putința” rămasă în urmă, meciul sau victoria ei nu mai avea farmec. Și ce-a făcut? A întins o mână fermă spre ea oferindu-se să lupte împreună, ca aliate.
Trio-ul incontestabil , ” VIP” –ul meciului, Benga, Medjimorec și Batha la care s-a adăugat și Otele a etalat clar, pe ecranul verde al gazonului, ”Dorința”. O dorință mult peste ce știam noi, o dorință ce urla la colega ei de întrecere ,” Putința”, să vină alături și să-și arate roadele.
Și acest lucru s-a întâmplat. De Sfânta Sărbătoare a Paștelui UTA ( în roșu) ne-a oferit cel mai așteptat dar, trei puncte liniștitoare.
Niciodată Iepurașului nu i-au plăcut ouăle albastre!
Hristos a înviat!
Ioan Hamza