Edamus et bibamus, cras enim moriemur! Să mâncăm și să bem ca și Corintenii capitolului 15, căci mâine vom muri: ba de coronavirus, ba de moarte bună, ba de o cărămidă picată în cap dacă ne aflăm în momentul nepotrivit la locul nepotrivit. Am trecut în seara aceasta printr-un magazin care arăta ca după năvălirea tătarilor, s-a cumpărat în mare tot ce se putea mânca. Cam la asta se reduce sensul Anului Nou: chefuială din datină, petrecere fără entuziasm, bețivăneală tristă și ghiftuială obligatorie.
Odată e Anul Nou! Nu o spun din moralism, oricui îi place o mâncare bună și un vin bun, oricine se bucură să socializeze petrecând cu familia și cu prietenii. Mă întristează faptul că la atât se reduce Anul cel Nou. Este o sărbătoare care ar trebui să ne facă să conștientizăm valoarea timpului și a momentului prezent. Între un trecut care nu mai există și un viitor care nu există încă, momentul, clipa, prezentul este singurul care are o anumită consistență și în care putem conlucra cu harul lui Dumnezeu. Calendarul și sărbătoarea Anului Nou ar trebui să ne-o reamintească mereu…
Preot Sorin Seviciu
