Stau în fața calculatorului resemnat și secat de idei. Mă gândeam că voi avea la finalul meciului ocazia să laud și să subliniez hotărârea elevilor lui Balint în scop de a obține avantaj pe tabela de marca încă din start. Jocul curgea frumos cu posesie aproape totală a arădenilor.
Mă gândeam în timpul meciului, după ce UTA a deschis scorul, să laud descătușarea unor jucători veniți noi la echipă, Roger etalându-și genele de brazilian la șutul superb transformat în gol, să laud prestația calculată și eficientă la mijlocul terenului a lui Vorobjovas și de ce nu, chiar ambiția lui Antal după ce a intrat în teren.
Mă gândeam să susțin îndemnul unui comentator de pe facebook ” Capul sus”, făcând referință la capetele plecate de după fluierul de final. Dar aș completa …Capul utiștilor ar fi trebuit să fie mereu sus , acolo pe teren și nu numai sus, ci și limpede.
Mă gândeam să invoc scuzele citite tot în comentarii, privind ba terenul greoi, ba arbitrajul ba, din nou, Angheluță, dar sunt sigur că-mi săreau mulți în cap , de parcă Argeșul n-ar fi jucat pe aceeași suprafață de joc și pe deasupra a și dat 2 goluri.
Din câte am văzut în reluare la transmisia televizată, da, arbitrul a greșit arătându-i lui Benga în loc de galben, roșu, deoarece chiar dacă Benga a împiedicat atacantul piteștean într-un atac promițător, în apropierea celor doi se afla și Erico cu posibilități de o eventuală intervenție ( așa cum scrie regulamentul). Dar…ciudat, cu toată eliminarea, UTA a reușit să deschidă scorul în inferioritate numerică. Și mai erau 4 minute.
În final am scris aceste rânduri , cu mari păreri de rău, cu tristețe , cu ciudă pentru alte trei puncte de aur ratate.
Ioan Hamza