Teren bun, timp splendid pentru fotbal, încă mulți susținători din suflet ai UTA-ei.UTA- Chindia Târgoviște 0-1 Atunci care este explicația că nu am tras decât un….UNUL!!!!…șut pe spațiul porții târgoviștenilor? Unul ( de la Unu Mai), într-un meci disputat pe teren propriu. Ce motive să mai trimită fanii pe canalele de socializare? Mulți dintre ei s-au săturat să tot repete ” Cu UTA până la moarte”.
Mai apar câteva lozinci de genul ” Cu UTA până la capăt”. Bun și ajunși la capăt ce facem?Acum, scuza că nu putem transmite trei pase consecutive la coechipier din cauza Primăriei care nu a avut grijă de teren, nu mai ține. Nu ține nici chestia că ” ne-a furat arbitrul”.
Balint a rulat întreg lotul de frast o avut….și tot degeaba, deci nici asta nu stă-n picioare. Dacă citești în cărțile de vizită ale unor jucători nu poți zice că-s jucători luați de la Ocska. Doar că ai noștri nu dau ” covrige ” de eurogoluri. Poate dacă terenul era denivelat, lopta trasă ( la singurul șut care a nimerit cât de cât spațiul porții) de Adrian Petre…nimerea poate un mușuroi de pământ, îl păcălea pe Aioani.
Am mai scris și nu numai eu, despre aiuritele de șuturi pe care Albu încearcă din orice poziție și de la orice distanță să le trimită pe spațiul porții. Încercări , de multe ori pripite, continuarea fazei fiind sigur mai productivă. I se spune lui Albu acest lucru la antrenamente? Roger, din 8 lovituri libere, inclusiv cornerele, 6 sunt în capul primului adversar aflat în fața lui. De ce nu se formează un alt jucător la antrenamente să execute aceste lovituri? Teama de a nu ieși din apărare cu pase simple nu se poate combate tot la antrenamente?
Nu știu dacă Balint și ceilalți de pe lângă el lucrează aceste lucruri la antrenamente, pentru că nu avem voie să urmărim, dar dacă răspunsul este pozitiv , atunci valoarea jucătorilor actuali ai UTA-ei este sub nivelul calităților scrise în cărțile lor de vizită.
Mă uit periodic la videoclipurile UTA-ei din 1993, meciurile cu Steaua, Dinamo , Rapid, Craiova și rămân împietrit de minunăție, văzând dăruirea în teren, claritatea paselor, viteza de reacție , hotărârea apărătorilor. Mi-au rămas dragi Țucudean, Adi Ungur, Nicolae MItu, Sandu Gaica, Marius Grad, Marcel Coraș, Dorel Mutică, Luci Dronca, Dan Stupar, Szell, Sinescu, Papp….la fel de dragi ca și Domide, Birău, Axente, Brosovszki, Gornea, Kun II, Popovici, Lereter , Șchiopu, Sima sau Petescu. Și…n-au mâncat mai bine ca cei de azi, nu au beneficiat de atâtea și-atâtea ca cei de azi și nu aveau în staff-ul tehnic atâtea persoane ca cei din vremea noastră. Și-atunci?
Sărbători fericite!
Ioan Hamza