Mâhnirea nu a fost provocată atât de mult de rezultatul cu FCSB, ci de faptul că jucăm, cel puțin acasă, doar cu două linii, apărare și mijloc, adică ” nema atac”.
Bine, nici cu linia de mijloc nu ne prea putem lăuda, Roger nu mai e Roger cel din primele meciuri disputate de el la echipa arădeană. Prea multe lovituri libere și lovituri de colț sunt arondate de către el. N-ar fi un lucru deranjant, însă 75 % din ele sunt executate la semiînălțime , când concetățeanul lui, Erico așteaptă mingea sus la cap, la ” bara a doua”, cum se spune mai nou. Issac, tânărul apreciat în ultima vreme nu numai de mine, uită că joacă la o echipă cu pretenții , că e jucător profesionist și provoacă inocent un al doilea cartonaș galben, lăsându-și coechipierii în inferioritate numerică. Un alt mijlocaș, Denis Rusu, joacă când bine, când aiurea, singurul care a fost mai ” treaz”, Vorobjovas fiind schimbat de Balint cu Albu, fostul selecționat fiind îndrăgostit de șuturile fără speranță de la 30-40 de m.
Linia de atac….care linie de atac? Antal, dacă îl considerăm atacant în meciul cu FCSB, tot puncte puncte trebuie să pun după el( ….), Hora, care a fost ținut mai mult decât ar fi trebuit în teren are scuza ( iar ajungem la scuze) că nu a fost ajutat de ceilalți. Cu Adi Petre încă nu știu ce se întâmplă în relația lui cu antrenorul, deci îl mai păsuim.
Sărim la apărare, care , în frunte cu Balauru, a ținut cât de cât steagul sus, dar bineînțeles și de netăgăduit în ” colaborare” cu ratările incredibile ale vedetelor de la FCSB.
Deci, să nu ne mâhnim atât de tare pentru acest 0-1, ci să ne întristăm pentru inexplicabilele evoluții de pe ”Francisc Neuman”
UTA ocupă , în acest moment , locul potrivit în clasament
Ioan Hamza